![\"\"](\"https:\/\/tur80.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/06\/20260522_175844.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n<\/figure>\n\n\n\nDrumul spre S\u00e2nnicolau Mare traversa una dintre cele mai lini\u0219tite \u0219i mai pu\u021bin cunoscute regiuni ale \u021b\u0103rii. Banatul are un farmec aparte, diferit de Moldova sau Maramure\u0219. Dac\u0103 \u00een nord g\u0103se\u0219ti mun\u021bi, p\u0103duri \u0219i sate care par desprinse din pove\u0219ti, aici descoperi o ordine aproape occidental\u0103, c\u00e2mpii nesf\u00e2r\u0219ite \u0219i localit\u0103\u021bi care respir\u0103 calm. Era perioada \u00een care macii colorau marginile drumurilor \u00eentr-un ro\u0219u intens, iar lumina de sear\u0103 transforma c\u00e2mpurile \u00eentr-un tablou care p\u0103rea pictat special pentru cei care au r\u0103bdarea s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 f\u0103r\u0103 grab\u0103.<\/p>\n\n\n\n S\u00e2nnicolau Mare<\/strong> ne-a surprins pl\u0103cut. Nu este un ora\u0219 despre care se vorbe\u0219te foarte mult, \u00eens\u0103 are acel aer de a\u0219ezare prosper\u0103 \u0219i \u00eengrijit\u0103, \u00een care sim\u021bi c\u0103 oamenii \u00ee\u0219i respect\u0103 locul \u00een care tr\u0103iesc. Mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103-l descop\u0103r la pas, s\u0103 m\u0103 plimb prin centrul s\u0103u \u0219i s\u0103 aflu mai multe despre istoria lui, mai ales c\u0103 vorbim despre ora\u0219ul \u00een care s-a descoperit celebrul Tezaur de la S\u00e2nnicolau Mare<\/a>, una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din Europa Central\u0103. Dar timpul nu avea r\u0103bdare cu noi.<\/p>\n\n\n\n Este chiar interesant acest lucru, nici nu \u0219tiam p\u00e2n\u0103 s\u0103 ajung aici, despre cele 23 de obiecte din aur de peste 10 kilograme, aflate \u00een prezent la muzeul din Viena.<\/p>\n\n\n\n Pe DN59C<\/strong>, \u00eentre S\u00e2nnicolau Mare \u0219i Jimbolia, am remarcat un detaliu care m-a surprins sincer: o pist\u0103 de biciclete asfaltat\u0103 \u0219i bine \u00eentre\u021binut\u0103, care \u00eenso\u021bea drumul pe o distan\u021b\u0103 considerabil\u0103. Este genul de investi\u021bie pe care \u00eel vezi mai des \u00een Austria sau Germania dec\u00e2t \u00een Rom\u00e2nia \u0219i care \u00ee\u021bi d\u0103 senza\u021bia c\u0103 lucrurile se pot face \u0219i la noi atunci c\u00e2nd exist\u0103 voin\u021b\u0103. M\u0103 \u00eentrebam totu\u0219i, oare chiar este \u0219i folosit?<\/p>\n\n\n\n Am ajuns \u00een Jimbolia<\/strong> \u00een jurul orei 19:30<\/strong> \u0219i, de\u0219i bateria era suficient\u0103 pentru \u00eenc\u0103 multe zeci de kilometri, am decis s\u0103 facem o pauz\u0103. \u00cen acel moment nu \u0219tiam nici noi c\u00e2t urma s\u0103 mai dureze ziua \u0219i p\u00e2n\u0103 unde vom merge. Singurul lucru cert era c\u0103 aveam nevoie s\u0103 ne dezmor\u021bim pu\u021bin \u0219i s\u0103 mai ad\u0103ug\u0103m c\u00e2\u021biva kilowa\u021bi-or\u0103 \u00een baterie pentru orice eventualitate.<\/p>\n\n\n\n Am deschis aplica\u021bia AmpWhere<\/a><\/strong> s\u0103 vedem ce \u201ebenzin\u0103rii\u201d sunt \u00een Jimbolia \u0219i am ales una rapid\u0103 de la Voltrelli<\/a><\/strong>, chiar la intrarea \u00een ora\u0219. Sta\u021bia la care am oprit purta un nume interesant: Alsi Taxi. Nu am \u00een\u021beles imediat de ce, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am observat c\u00e2teva taxiuri electrice care veneau \u0219i plecau. A fost \u00eenc\u0103 un semn c\u0103 electrificarea p\u0103trunde \u00een locuri unde mul\u021bi nici nu \u0219i-ar imagina. Pentru un taximetrist, costul redus al energiei poate \u00eensemna diferen\u021ba dintre profit \u0219i supravie\u021buire economic\u0103, iar aici cineva \u00een\u021belesese asta foarte bine.<\/p>\n\n\n\n Nu am stat mult. Dou\u0103zeci de minute au fost suficiente pentru a \u00eenc\u0103rca aproximativ 18 kWh \u0219i pentru a ne \u00eentinde pu\u021bin picioarele. Apoi am pornit din nou la drum, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tim c\u0103 urma una dintre cele mai memorabile por\u021biuni ale \u00eentregii c\u0103l\u0103torii.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 Jimbolia, c\u00e2mpia b\u0103n\u0103\u021bean\u0103 continua la fel de lini\u0219tit\u0103 \u0219i de vast\u0103. Din loc \u00een loc ap\u0103reau sate mici, linii de cale ferat\u0103 aproape abandonate \u0219i c\u00e2te o ferm\u0103 izolat\u0103 care p\u0103rea s\u0103 existe acolo de zeci de ani f\u0103r\u0103 s\u0103 se fi schimbat prea mult. La un moment dat am ajuns \u00eentr-o localitate care pentru mine avea o semnifica\u021bie aparte.<\/p>\n\n\n\n Ionel<\/strong>. Da, exist\u0103 un sat care \u00eemi poart\u0103 numele. Evident c\u0103 nu puteam rata ocazia. Am tras pe dreapta \u0219i am f\u0103cut o \u0219edin\u021b\u0103 foto improvizat\u0103. Nu \u00een fiecare zi ajungi la cel\u0103lalt cap\u0103t al \u021b\u0103rii \u0219i descoperi un indicator rutier care \u00ee\u021bi spune numele. Era unul dintre acele momente absurde \u0219i simpatice pe care nu le po\u021bi planifica \u0219i care fac o c\u0103l\u0103torie memorabil\u0103.<\/p>\n\n\n\n De\u0219i \u0219tiam de existen\u021ba acestei localit\u0103\u021bi, totu\u0219i am aflat c\u0103 localitatea nu apare pe toate h\u0103r\u021bile sub aceast\u0103 denumire. Pe multe sisteme de naviga\u021bie este \u00eenc\u0103 prezent\u0103 ca Iohanisfeld<\/strong>, adic\u0103 \u201eC\u00e2mpul lui Johann\u201d. Numele provine de la coloni\u0219tii germani, \u0219vabii b\u0103n\u0103\u021beni, care au \u00eentemeiat localitatea \u00een anul 1805. Istoria satului reflect\u0103 aproape perfect istoria \u00eentregului Banat: colonizare habsburgic\u0103, dezvoltare agricol\u0103, schimb\u0103ri de regim \u0219i, mai t\u00e2rziu, drama deport\u0103rilor \u00een B\u0103r\u0103gan din anii ’50. Dup\u0103 1990, majoritatea germanilor au emigrat \u00een Germania, iar satul \u0219i-a schimbat complet structura demografic\u0103. C\u00e2nd prive\u0219ti ast\u0103zi casele \u0219i str\u0103zile lini\u0219tite, este greu s\u0103 \u00ee\u021bi imaginezi c\u00e2te pove\u0219ti \u0219i c\u00e2te destine au trecut pe acolo.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 mica lec\u021bie de istorie \u0219i fotografia obligatorie, ne-am continuat drumul. Waze \u00eencepuse de ceva vreme s\u0103 insiste obsesiv s\u0103 alegem alte trasee. \u00cencerca s\u0103 ne scoat\u0103 de pe ruta pe care o urmam \u0219i s\u0103 ne duc\u0103 pe drumuri mai rapide. Fiind deja obi\u0219nuit cu faptul c\u0103 algoritmii caut\u0103 mereu cea mai eficient\u0103 variant\u0103, l-am ignorat f\u0103r\u0103 prea multe \u00eentreb\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n Gre\u0219eal\u0103. Aveam s\u0103 aflu foarte cur\u00e2nd de ce insista at\u00e2t de mult. Am ajuns \u00een apropierea localit\u0103\u021bii Cruceni \u0219i, dintr-o dat\u0103, DN59B s-a terminat. La propriu.<\/p>\n\n\n\n Asfaltul a disp\u0103rut \u0219i a fost \u00eenlocuit de pietri\u0219, utilaje \u0219i indicatoare de drum \u00een lucru. Am r\u0103mas c\u00e2teva secunde uit\u00e2ndu-ne unul la altul. Nu era deloc ceea ce ne a\u0219teptam s\u0103 g\u0103sim pe un drum na\u021bional. \u00cen fa\u021ba noastr\u0103 se \u00eentindeau aproximativ 30 de kilometri de \u0219antier p\u00e2n\u0103 la Deta, unde urma s\u0103 intersect\u0103m DN59 \u0219i E70.<\/p>\n\n\n\n La \u00eenceput am luat totul cu optimism. \u201eMergem mai \u00eencet \u0219i trecem \u0219i peste asta.\u201d Numai c\u0103 soarele \u00eencepea s\u0103 apun\u0103, iar drumul p\u0103rea s\u0103 nu se mai termine. Kilometru dup\u0103 kilometru, \u0219antierul continua. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd ap\u0103rea c\u00e2te o por\u021biune nou asfaltat\u0103, suficient\u0103 c\u00e2t s\u0103 ne ridice moralul, dup\u0103 care reveneam la pietri\u0219, denivel\u0103ri \u0219i semafoare temporare care ne obligau s\u0103 a\u0219tept\u0103m minute bune f\u0103r\u0103 s\u0103 vedem vreo alt\u0103 ma\u0219in\u0103 \u00een sens opus.<\/p>\n\n\n\n La un moment dat am observat o ma\u0219in\u0103 a Poli\u021biei de Frontier\u0103 urcat\u0103 pe digul din apropiere. Probabil \u0219i poli\u021bi\u0219tii se \u00eentrebau ce caut\u0103 o Tesla cu num\u0103r de Gala\u021bi pe acel drum aproape pustiu, la c\u00e2\u021biva kilometri de grani\u021ba cu Serbia.<\/p>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n<\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n<\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n<\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n<\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n<\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n<\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n\n\n\n<\/a><\/figure>\n<\/figure>\n\n\n\n