Prefață

Last updated on iunie 9, 2026

Mă gândeam că partea dificilă a acestui tur va fi condusul în sine. Drumul. Traficul. Încărcările. Autonomia. Oboseala. Poate chiar mașina. Dar nu. Partea cea mai grea este să povestesc tot ce s-a întâmplat.

Totul a fost atât de intens și de concentrat, încât încă din a doua zi aveam senzația că sunt plecat de o săptămână. Atât de multe locuri, atât de multe drumuri, atât de multe momente diferite, comprimate în doar câteva ore. România se schimba constant în jurul meu. Drumurile, oamenii, vremea, peisajele, ritmul. Uneori aveam impresia că trec prin mai multe lumi diferite în aceeași zi.

Am încercat totuși să documentez cât mai bine experiența. Mașina a înregistrat permanent date despre traseu, consum, încărcări și autonomie. Am salvat locații, evenimente și impresii pe parcurs. Iar în telefon s-au strâns aproape 2500 de fotografii. Nu, nu câte una la fiecare kilometru. Dar aproape fiecare loc interesant, fiecare drum spectaculos, fiecare stație de încărcare, fiecare răsărit, fiecare moment neașteptat a rămas într-o fotografie.

De fapt, meritul pentru majoritatea pozelor îi aparține soției mele, aflată permanent pe locul din dreapta. Eu eram prea ocupat cu drumul. Multe imagini au fost făcute din mers, prin parbriz, în grabă, exact așa cum se întâmplă într-o călătorie reală. Fără cadre perfecte și fără timp de pregătire. Exact cum am trăit tot turul.

În plus, mașina a filmat continuu. Camera frontală a înregistrat aproape fiecare kilometru parcurs. Am păstrat doar anumite secvențe. Unele spectaculoase. Altele tensionate. Unele pur și simplu frumoase. Sunt momente care poate în poze nu spun mare lucru, dar pe film surprind exact atmosfera drumului.

Am condus normal. Exact așa cum conduce orice șofer într-o călătorie lungă. Nu am mers „la consum”, cum probabil mulți s-ar aștepta de la o mașină electrică. Dimpotrivă. Am mers în ritmul traficului și, de multe ori, puțin peste el. De regulă cu aproximativ 10 km/h peste limita legală, atunci când drumul permitea și condițiile erau sigure. Am depășit ori de câte ori a fost nevoie și nu am stat blocat în spatele nimănui.

Motivul era și unul practic. E greu să fotografiezi România când ai permanent un camion în față.

Turul acesta a avut însă și un avantaj neașteptat. Deși aproape întreg traseul a fost format din drumuri naționale, multe dintre ele nu reprezintă rute principale de tranzit. Există variante mai rapide, autostrăzi sau drumuri europene pe care majoritatea șoferilor le aleg instinctiv. Așa că multe porțiuni au fost surprinzător de libere. Foarte puține camioane. Trafic redus. Drum aproape gol.

Asta mi-a permis să merg exact în ritmul meu. Uneori chiar prea repede pentru cât de spectaculos era peisajul din jur. Au fost sute de kilometri în care aveai senzația că drumul îți aparține.

Și poate cea mai mare surpriză a fost starea drumurilor. Peste 80% din traseu a fost format din drumuri bune sau foarte bune. Drumuri confortabile, asfalt decent, curbe frumoase și zone în care puteai merge relaxat ore întregi. Sigur, au existat și porțiuni unde fiecare denivelare se simțea direct în coloană și unde viteza trebuia redusă serios dacă voiai să mai rămână ceva întreg prin mașină. Dar au fost puține.

Iar într-o Tesla Model 3 se simte imediat diferența. Mașina stă excelent pe drum. În curbe este incredibil de stabilă. La viteze mari inspiră foarte multă siguranță. Dar pe denivelări și asfalt prost, suspensia transmite tot. Uneori poate chiar prea sincer.

Poate cea mai interesantă provocare este însă perspectiva din care trebuie privită această experiență.

Pentru unii, acesta este un jurnal de călătorie. Despre România, drumuri, locuri și oameni.

Pentru alții este aventura unui drum lung făcut cu mașina, indiferent ce motor are sub capotă.

Unii sunt curioși despre mașinile electrice. Încă par ceva nou pentru mulți oameni. Există întrebări reale despre autonomie, încărcare, costuri și utilizarea de zi cu zi.

Alții deja conduc electric, dar încă au emoții înainte de drumuri lungi. Se întreabă dacă infrastructura este suficientă. Dacă găsesc stații. Dacă merită riscul.

Și există și cei care știu deja toate lucrurile acestea și probabil sunt interesați de detalii tehnice, statistici, consumuri, strategii de încărcare sau mici lucruri practice pe care doar experiența reală le poate arăta.

Voi încerca să vorbesc despre toate aceste perspective în același timp. Să refacem împreună turul exact așa cum a fost. Cu lucrurile bune și cu cele mai puțin bune. Cu momente spectaculoase și cu oboseală. Cu drumuri superbe și cu încărcări făcute noaptea târziu în parcări goale.

Nu vreau să transform experiența într-o reclamă și nici într-un experiment artificial. A fost un drum real, făcut în condiții reale, prin România reală.

Concluziile finale și toate datele tehnice complete vor veni la sfârșitul proiectului. Dar în fiecare articol voi încerca să răspund cât mai sincer la întrebările pe care probabil ni le punem cu toții înainte să pornim într-un astfel de drum.

În următoarele zile voi încerca să public pe blog câte un articol pentru fiecare etapă importantă a turului. Nu doar cu poze și impresii, ci și cu date reale despre traseu, consum, încărcări, costuri, autonomie și infrastructură. Vreau să reconstruiesc toată experiența exact așa cum a fost trăită, pas cu pas, kilometru cu kilometru. Uneori probabil mai tehnic, alteori mai personal, dar mereu sincer și cât mai aproape de realitatea drumului.

Așadar, primul episod începe simplu.

Dimineață devreme. Moldova. Direcția nord. Bateria încărcată. Drum liber în față și aproape 2500 de kilometri necunoscuți care mă așteptau.