După Jimbolia, câmpia bănățeană continua la fel de liniștită și de vastă. Din loc în loc apăreau sate mici, linii de cale ferată aproape abandonate și câte o fermă izolată care părea să existe acolo de zeci de ani fără să se fi schimbat prea mult. La un moment dat am ajuns într-o localitate care pentru mine avea o semnificație aparte.
Etichetă: Arad
Primele zeci de kilometri au trecut repede. DN18 șerpuia prin peisajul specific Maramureșului, unde casele încep să capete acel stil inconfundabil care a făcut regiunea celebră în toată lumea. Porți monumentale din lemn sculptat, acoperișuri înalte și gospodării care par construite cu o grijă aproape artistică. Chiar și atunci când nu oprești, simți că traversezi o regiune care și-a păstrat identitatea mai bine decât multe altele.