După Jimbolia, câmpia bănățeană continua la fel de liniștită și de vastă. Din loc în loc apăreau sate mici, linii de cale ferată aproape abandonate și câte o fermă izolată care părea să existe acolo de zeci de ani fără să se fi schimbat prea mult. La un moment dat am ajuns într-o localitate care pentru mine avea o semnificație aparte.