Pe măsură ce înaintam spre Moldova Veche și apoi spre Dubova, peisajul devenea din ce în ce mai dramatic. Munții coborau direct în apă, iar drumul părea că a fost desenat cu forța între stâncă și fluviu. În multe locuri șoseaua este literalmente săpată în versant, oferind senzația că plutești între munte și apă.
Etichetă: Oravita
După Jimbolia, câmpia bănățeană continua la fel de liniștită și de vastă. Din loc în loc apăreau sate mici, linii de cale ferată aproape abandonate și câte o fermă izolată care părea să existe acolo de zeci de ani fără să se fi schimbat prea mult. La un moment dat am ajuns într-o localitate care pentru mine avea o semnificație aparte.